Vocația de centru regional a orașului Radauti a început să apară încă din perioada medievală, aici funcționând o școală mănăstirească, unde au fost redactate manuscrise de valoare, utilizate de în Țaria Românească și Moldova. Începând cu anul 1759 importanța școlii se reduce în favoarea celei de la Putna devenită "Academie Domnească" și recunoscută oficial ca școală înaltă. Odată cu începutul anului 1747 prin dispoziția domnitorului Ion Ghica Vodă este înființată prima școală. Dezvoltarea rolului de centru educațional a început în anul 1774 când se înființează școala pentru clasele sărace ale societății.
Prin trecerea la stadiul de târg, localitatea a căpătat rolul de centru economic regional, rol datorat în mare parte târgului săptămânal ce mijlocea schimbul de produse dintre producătorii din zona nordică a Țării Moldovei și cei din partea sudică, funcțiune care se menține și în zilele de astăzi, prin târgul din fiecare vineri.
Prima evoluție importantă și începerea urbanizării a apărut abia după trecerea sub administrație austriacă, aceasta încurajând imigrarea în număr destul de ridicat a coloniștilor. Noua administrație asanează fosta mlaștină din actuala zonă centrală, conducând astfel la dezvoltarea acesteia, aici formându-se viitorul nucleu central, cu funcțiuni administrativ-comerciale. Orașul începe să se transforme dintr-un târg tipic moldovenesc într-un oraș cu o configurație și imagine urbană diferită de tipicul moldovenesc al zonei, fapt ce îl va face pe Nicolae Iorga să afirme: "Rădăuții dau cu adevărat icoana unui târg galițian
No comments:
Post a Comment