Monday, 11 July 2011
Saturday, 9 July 2011
Orasul Radauti!
Prin anii 20 ai secolului al XIX-lea, în arhivele administraţiei austriece, sunt menţionate primele nume de străzi care, de regulă, împrumutau numele unuia dintre locuitorii de vază care locuia pe acea stradă, sau erau denumite după ocupaţia acelei persoane, sau împrumutau numele localităţii cu care făceau legătura. De exemplu: Ambrosiusgasse - după numele inginerului Hermann Ambrosius( acum, str. Hurmuzachi); Neubauergasse (acum, str. Cuza Vodă); Zeiselgasse( acum, str.I.Porumbescu); Floriangasse; Kirchengasse(acum, str. Ştefan cel Mare); Ringplatz( acum, Piaţa Unirii); Fratautzergasse(numită apoi Regina Maria, iar acum str. 1 Mai); Woitinellergasse(numită apoi str. Principele Carol, iar acum str. Putnei); Wolowetzergasse (acum str. Volovăţului).
La mijlocul secolului al XIX-lea are loc o reorganizare administrativă a Bucovinei, Rădăuţiul devenind capitală de raion. Si pentru că tot am vorbit despre judeţul Rădăuţi, cred că interesant ar fi de menţionat şi numele primilor prefecţi ai acestui judeţ(începând din 1926 şi până în 1940):Emanuel Băncescu(1926); Dr. Edgar Klaus(1926); Nicolae Negruţu(1927); Ilie Vişan(1928); Baron von Gastheim(1931); Nicolai Săvescu; Demir Sion; Dr. Egon Patak; Laurenţiu Nicolau; Nicu Sulcină.
În decursul vremurilor oraşul nu se poate lăuda ca având o industrie proprie bine definită. Baza au reprezentat-o atelierele manufacturiere şi, mai ales, datorită crescătoriei de cai şi a târgului care se ţinea pe locul actualului parc din centrul oraşului.
În 1789 este construită prima fabrică de bere care, în 1897 a fost cumpărată de Mechel Rudich. Fiul şi deci succesorul lui, Solomon Rudich, a înfiinţat rafinăria de spirt precum şi fabrica de lichior. Produsele fabricii erau de foarte bună calitate, ele fiind premiate în 1908 la Paris. Pentru a sublinia cât de importantă era, trebuie menţionat faptul că trenul care circula pe relaţia Dorneşti - Rădăuţi, avea oprire în dreptul fabricii, în locul numit de localnici "La Plop". Tot perioadei austriece îi datorăm construirea liniei ferate Dorneşti - Rădăuţi ( 17octombrie 1889) cu staţii La Plop, Gara mică (lângă parcul central) şi Gara mare.
În 1835 în Rădăuţi exista o fabrică de hârtie, al cernăuţeanului Johann Eckert. Pentru că oraşul e în apropierea zonei forestiere, existau numerease gatere,precum şi o fabrică de ferăstraie "Bucovina" (1908) - distrusă de ruşi în primul război (1917). La câţiva ani după primul război mondial a fost înfiinţată şi prima fabrică de mobilă din Rădăuţi. A existat de asemenea şi o fabrică de săpun şi una de perii şi pensule (înfiinţată chiar de un orb, Bruk Kom).
După 1930 apar noi cartiere în partea sudică a oraşului (Bogdan Vodă, Eminescu, Kogălniceanu, Daciei, Oltea Doamna, Petre Liciu, Tudor Vladimirescu, Alecsandri) În perioada comunistă sau construit fabricile de mobilă, tricotaje şi de scule. S-au modernizat şi construit noi cartiere rezidenţiale: Stadionului, Hipodrom, Oborului, Aleea Primăverii. O parte din vechiul centru a fost modernizat, făcându-se totodată şi o sistematizare a acestuia.
Vizita lui Francisk I, împăratul imperiului austro-ungar, in Radauti
În vara anului 1817, pe 7 şi 8 august, Francisk I, împăratul imperiului austro-ungar, împreună cu soţia sa, Carolina Augusta, face o vizită la Radăuţi, localitate aflată la marginea imperiului, ai cărei conducători, solicitaseră de puţin timp înălţarea la rang de târg(oraş). Este foarte frumoasă descrierea pe care o face împăratul acestei aşezări. Astfel el nota în jurnalul său: "Rădăuţi - o localitate mare, regulat plasată, cu case separate, înconjurate cu grădini. Casele sunt bine construite, parte cu etaj, mai multe din lemn, îngradite cu gard de nuiele. Ajungem apoi, printr-o uliţă lungă, într-o piaţă mare,înconjurată de case fără etaj, şi de aici, peste un podeţ, într-un loc îngrădit cu stachete şi stâlpi de piatră, unde se află clădirile Caal, la mijloc o biserică mare de piatră, Biserica "Bogdana", şi un turn de piatră, la dreapta".Pe 7 august 1817, împăratul Francisk I vizitează Rădăuţiul. În jurnalul său de călătorie, el a notat faptul că în Rădăuţi, credincioşii n-aveau biserică, iar liturghiile se ţineau într-o cameră aflată în incinta fabriicii de bere din localitate. Încăperea fiind mică, nu încăpeau decât numai cei de vază, aşa că majoritatea erau lipsiţi de cuvântul Domnului.
Iarăşi este foarte interesantă descrierea pe care o găsim în jurnalul împărătesc făcută locuitorilor acestei aşezări: "Germanii se poartă nemţeşte, ungurii cu bundiţe albe şi pantaloni de postav, sumane roşcate, ciubote şi pălării rotunde, cu panglici multicolore uneori. Femeile sunt ca femeile din Ungaria. Moldovenii au izmene albe, colorate, de postav, caftane de postav cu blană sau cojoace albe, scurte sau lungi, pe cap căciuli căptuşite cu blană sau pălării. Femeile au camaşi albe, înflorate, rochii cu mâneci largi, cizme sau pantofi, panglici în jurul capului, părul despletit sau împletit în cosiţe". Este, cred, un mod simplu de a surprinde cu atâta uimire inocentă și plăcere sănătoasă modul de manifestare al unei Bucovine orgolioase și înfloritoare, care avea să obțină în cele din urmă mult doritul titlu de târg pentru Rădăuți.
"Rădăuții dau cu adevărat icoana unui târg galițian" - Nicolae Iorga
Galiția, numită uneori și Halici (ucraineană: Галичина Halîcina, rusă: Галиция Galițiia,polonă: Galicja, maghiară: Halics) este o regiune istorică împărțită actualmente între Polonia (Voievodatul Podcarpatiei) și Ucraina (regiunile Lvov, Ivano-Frankovsk și Ternopol). Din sec. XIII a făcut parte din Regatul Poloniei. Din 1772 din Imperiul Austriac, iar între 1919 și 1939 din nou din Polonia.
Voievodatul Subcarpatia (poloneză: Województwo Podkarpackie) este o regiune administrativă în sud-estul Poloniei cu o populatie de 2.120.237 locuitori. Capitala voievodatului este orașul Rzeszów., cu municipiile : Krosno, Przemyśl, Rzeszów, Tarnobrzeg
Subscribe to:
Posts (Atom)