Exploring the Top 10 Overlooked Jewish Heritage Sites – Forward.com

Exploring the Top 10 Overlooked Jewish Heritage Sites – Forward.com

radauti+romania.jpg (800×528)

radauti+romania.jpg (800×528)

Orasul Radauti!

Prin anii 20 ai secolului al XIX-lea, în arhivele administraţiei austriece, sunt menţionate primele nume de străzi care, de regulă, împrumutau numele unuia dintre locuitorii de vază care locuia pe acea stradă, sau erau denumite după ocupaţia acelei persoane, sau împrumutau numele localităţii cu care făceau legătura. De exemplu: Ambrosiusgasse - după numele inginerului Hermann Ambrosius( acum, str. Hurmuzachi); Neubauergasse (acum, str. Cuza Vodă); Zeiselgasse( acum, str.I.Porumbescu); Floriangasse; Kirchengasse(acum, str. Ştefan cel Mare); Ringplatz( acum, Piaţa Unirii); Fratautzergasse(numită apoi Regina Maria, iar acum str. 1 Mai); Woitinellergasse(numită apoi str. Principele Carol, iar acum str. Putnei); Wolowetzergasse (acum str. Volovăţului).

La mijlocul secolului al XIX-lea are loc o reorganizare administrativă a Bucovinei, Rădăuţiul devenind capitală de raion. Si pentru că tot am vorbit despre judeţul Rădăuţi, cred că interesant ar fi de menţionat şi numele primilor prefecţi ai acestui judeţ(începând din 1926 şi până în 1940):Emanuel Băncescu(1926); Dr. Edgar Klaus(1926); Nicolae Negruţu(1927); Ilie Vişan(1928); Baron von Gastheim(1931); Nicolai Săvescu; Demir Sion; Dr. Egon Patak; Laurenţiu Nicolau; Nicu Sulcină.

În decursul vremurilor oraşul nu se poate lăuda ca având o industrie proprie bine definită. Baza au reprezentat-o atelierele manufacturiere şi, mai ales, datorită crescătoriei de cai şi a târgului care se ţinea pe locul actualului parc din centrul oraşului. 

În 1789 este construită prima fabrică de bere care, în 1897 a fost cumpărată de Mechel Rudich. Fiul şi deci succesorul lui, Solomon Rudich, a înfiinţat rafinăria de spirt precum şi fabrica de lichior. Produsele fabricii erau de foarte bună calitate, ele fiind premiate în 1908 la Paris. Pentru a sublinia cât de importantă era, trebuie menţionat faptul că trenul care circula pe relaţia Dorneşti - Rădăuţi, avea oprire în dreptul fabricii, în locul numit de localnici "La Plop". Tot perioadei austriece îi datorăm construirea liniei ferate Dorneşti - Rădăuţi ( 17octombrie 1889) cu staţii La Plop, Gara mică (lângă parcul central) şi Gara mare. 

În 1835 în Rădăuţi exista o fabrică de hârtie, al cernăuţeanului Johann Eckert. Pentru că oraşul e în apropierea zonei forestiere, existau numerease gatere,precum şi o fabrică de ferăstraie "Bucovina" (1908) - distrusă de ruşi în primul război (1917). La câţiva ani după primul război mondial a fost înfiinţată şi prima fabrică de mobilă din Rădăuţi. A existat de asemenea şi o fabrică de săpun şi una de perii şi pensule (înfiinţată chiar de un orb, Bruk Kom).

După 1930 apar noi cartiere în partea sudică a oraşului (Bogdan Vodă, Eminescu, Kogălniceanu, Daciei, Oltea Doamna, Petre Liciu, Tudor Vladimirescu, Alecsandri) În perioada comunistă sau construit fabricile de mobilă, tricotaje şi de scule. S-au modernizat şi construit noi cartiere rezidenţiale: Stadionului, Hipodrom, Oborului, Aleea Primăverii. O parte din vechiul centru a fost modernizat, făcându-se totodată şi o sistematizare a acestuia.

Vizita lui Francisk I, împăratul imperiului austro-ungar, in Radauti

În vara anului 1817, pe 7 şi 8 august, Francisk I, împăratul imperiului austro-ungar, împreună cu soţia sa, Carolina Augusta, face o vizită la Radăuţi, localitate aflată la marginea imperiului, ai cărei conducători, solicitaseră de puţin timp înălţarea la rang de târg(oraş). Este foarte frumoasă descrierea pe care o face împăratul acestei aşezări. Astfel el nota în jurnalul său: "Rădăuţi - o localitate mare, regulat plasată, cu case separate, înconjurate cu grădini. Casele sunt bine construite, parte cu etaj, mai multe din lemn, îngradite cu gard de nuiele. Ajungem apoi, printr-o uliţă lungă, într-o piaţă mare,înconjurată de case fără etaj, şi de aici, peste un podeţ, într-un loc îngrădit cu stachete şi stâlpi de piatră, unde se află clădirile Caal, la mijloc o biserică mare de piatră, Biserica "Bogdana", şi un turn de piatră, la dreapta".

Pe 7 august 1817, împăratul Francisk I vizitează Rădăuţiul. În jurnalul său de călătorie, el a notat faptul că în Rădăuţi, credincioşii n-aveau biserică, iar liturghiile se ţineau într-o cameră aflată în incinta fabriicii de bere din localitate. Încăperea fiind mică, nu încăpeau decât numai cei de vază, aşa că majoritatea erau lipsiţi de cuvântul Domnului.

Iarăşi este foarte interesantă descrierea pe care o găsim în jurnalul împărătesc făcută locuitorilor acestei aşezări: "Germanii se poartă nemţeşte, ungurii cu bundiţe albe şi pantaloni de postav, sumane roşcate, ciubote şi pălării rotunde, cu panglici multicolore uneori. Femeile sunt ca femeile din Ungaria. Moldovenii au izmene albe, colorate, de postav, caftane de postav cu blană sau cojoace albe, scurte sau lungi, pe cap căciuli căptuşite cu blană sau pălării. Femeile au camaşi albe, înflorate, rochii cu mâneci largi, cizme sau pantofi, panglici în jurul capului, părul despletit sau împletit în cosiţe". Este, cred, un mod simplu de a surprinde cu atâta uimire inocentă și plăcere sănătoasă modul de manifestare al unei Bucovine orgolioase și înfloritoare, care avea să obțină în cele din urmă mult doritul titlu de târg pentru Rădăuți.

"Rădăuții dau cu adevărat icoana unui târg galițian" - Nicolae Iorga

Galiția, numită uneori și Halici (ucraineană: Галичина Halîcina, rusă: Галиция Galițiia,polonă: Galicja, maghiară: Halics) este o regiune istorică împărțită actualmente între Polonia (Voievodatul Podcarpatiei) și Ucraina (regiunile Lvov, Ivano-Frankovsk și Ternopol). Din sec. XIII a făcut parte din Regatul Poloniei. Din 1772 din Imperiul Austriac, iar între 1919 și 1939 din nou din Polonia.

Voievodatul Subcarpatia (poloneză: Województwo Podkarpackie) este o regiune administrativă în sud-estul Poloniei cu o populatie de 2.120.237 locuitori.  Capitala voievodatului este orașul Rzeszów., cu municipiile : Krosno, Przemyśl, Rzeszów, Tarnobrzeg

În anii 1786-1849, 1860-1861 din această provincie, numită atunci Regatul Galiției și Lodomeriei din cadrul Imperiului Austriac, a făcut parte și Bucovina.

Reabilitare Centru istoric Radauti?

Moment important!

Joi, 23 iunie Consiliul Local Radauti va vota pentru reabilitarea centrului istoric al orasului Radauti Etapa I (sau o va amana). Clic pentru detalii aici

Cateva repere ale acestei initiative:

• proiectul e realizat in spiritulul unui "târg Galițian" de Studio design CC WROCLAW (Polonia)
• finantarea se va asigura 25 % din bugetul local al anului viitor (2012), 75 % de la bugetul de stat
• executantul (castigator licitatie SEAP) are experienta in reabilitare centre istorice (Bistrita)  
• in conditii normale lucrarea poate fi terminata in 3 luni

    

Evoluția urbanistică a orașului

Odată cu migrația populației de etnie germană și evreiască (în majoritatea lor foști soldați din armata austro-ungară) a început dezvoltarea sectorului micilor meșteșugari și comercianți; primul negustor evreu din oraș ce și-a înființat prăvălia în anul 1796 se numea Iossel Reichnenberg ^[2].

Odată cu trecerea sub administrația austro-ungară datorită medicilor militari germani a început dezvoltarea sectorului sanitar, datorită consultațiilor pe care aceștia le dădeau inclusiv populației civile, la început doar pentru etnicii germani apoi și pentru restul populației.

În timpul primului război mondial, orașul este ocupat și reocupat de părțile beligerante, ducând la distrugerea acestuia într-o proporție destul de ridicată.

Dezvoltarea orașului a avut o evoluție necontrolată în prima parte a existenței sale, primul început de urbanizare apare abia în secolul XVIII în zona centrală prin parcelările făcute de austrieci, iar partea nordică, care a fost arealul locuit de români s-a dezvoltat ca țesut de tip rural, cu străzi întortocheate, majoritatea păstrându-se și astăzi. O perioadă de timp orașul a fost împărțit intre cele două comunități, cea română și cea germană, cu două administrații separate.

Limita orașului în partea sa sudică era limita proprietății Mănăstirii Bogdana. Abia după al doilea război mondial au fost dezvoltate parcelări, până în perioada anilor '60-'70 când s-a trecut la urbanizare accentuată, prin construirea cartierelor de tip dormitor din fostul manej al hergheliei, astăzi cartierul Călărași sau strada Manejului. În perioada anilor '70-'80, orașul a fost sistematizat în partea sudică prin construcția cartierului "Hipodrom", peste fostele grajduri ale hergheliei. La începutul anilor '80 s-a dat startul sistematizării în zona actuală a cartierului Obor, a cartierului de locuințe Mihai Viteazu și au avut loc intervenții majore în zona centrală, prin construcția locuințelor colective de pe strada Putnei și a Magazinului General.

La data de 15 decembrie 1994, în clădirea Primăriei, orașul Rădăuți a fost proclamat municipiu. În prezent, o placă memorială din marmură amplasată pe clădirea Primăriei atestă acest eveniment istoric local.

Stema oraşului în perioada interbelică:

"Rădăuții dau cu adevărat icoana unui târg galițian" - Nicolae Iorga

Vocația de centru regional a orașului Radauti a început să apară încă din perioada medievală, aici funcționând o școală mănăstirească, unde au fost redactate manuscrise de valoare, utilizate de în Țaria Românească și Moldova. Începând cu anul 1759 importanța școlii se reduce în favoarea celei de la Putna devenită "Academie Domnească" și recunoscută oficial ca școală înaltă. Odată cu începutul anului 1747 prin dispoziția domnitorului Ion Ghica Vodă este înființată prima școală. Dezvoltarea rolului de centru educațional a început în anul 1774 când se înființează școala pentru clasele sărace ale societății.

Prin trecerea la stadiul de târg, localitatea a căpătat rolul de centru economic regional, rol datorat în mare parte târgului săptămânal ce mijlocea schimbul de produse dintre producătorii din zona nordică a Țării Moldovei și cei din partea sudică, funcțiune care se menține și în zilele de astăzi, prin târgul din fiecare vineri.

Prima evoluție importantă și începerea urbanizării a apărut abia după trecerea sub administrație austriacă, aceasta încurajând imigrarea în număr destul de ridicat a coloniștilor. Noua administrație asanează fosta mlaștină din actuala zonă centrală, conducând astfel la dezvoltarea acesteia, aici formându-se viitorul nucleu central, cu funcțiuni administrativ-comerciale. Orașul începe să se transforme dintr-un târg tipic moldovenesc într-un oraș cu o configurație și imagine urbană diferită de tipicul moldovenesc al zonei, fapt ce îl va face pe Nicolae Iorga să afirme: "Rădăuții dau cu adevărat icoana unui târg galițian